Colectare ulei uzat

Firma noastră conștientizează importanța reciclării și recuperării materialelor la nivel mondial, în scopul economisirii resurselor naturale. Procesul de reciclare este pasul cheie al strategiei de management al deșeurilor, alături de procesul de reducere a consumului şi reutilizării resurselor. Reciclarea presupune de multe ori şi reutilizare, fiind un concept mai larg.

Uleiul uzat este orice ulei mineral sau sintetic, care, datorită contaminării, și-a pierdut proprietățile inițiale și nu mai poate fi utilizat în scopul pentru care a fost fabricat.

În categoria uleiurilor uzate intră: uleiul hidraulic, uleiul de motor, uleiul de transmisie, uleiul de cutie de viteză, uleiul sintetic, uleiul de transformator etc.

Deși este contaminat, uleiul uzat poate fi curățat și reutilizat. De fapt, uleiul uzat reciclat poate fi utilizat drept combustibil în arzătoare, ca ulei hidraulic, încorporat în alte produse sau poate fi re-refinat în ulei nou.

Eliminarea uleiului uzat în mod greșit are potențialul de a polua solul, apele sau infrastructura și de aceea este necesar să recuperăm și să reciclăm cât mai mult din el. De exemplu, un litru de ulei uzat poate contamina un milion de litri de apă.


InfoUleiurile cu bifenili policlorurați (PCB)
  • Uleiurile cu bifenili policlorurați (PCB) sunt substanțe sintetice care nu se mai produc astăzi, însă se mai pot regăsi în mediul înconjurător. Uleiurile cu PCB au fost utilizate ca agenți de răcire și de lubrifiere în transformatoare, condensatoare și în alte echipamente electrice, deoarece aceste uleiuri nu se aprind ușor și sunt bune izolatoare.
  • Structura compușilor denumiți bifenili policlorurați are la bază un nucleu bifenil, pe care pot fi grefați de la 1 până la 10 atomi de clor (Cl). Clorobifenilii cu 1 sau 2 atomi de clor sunt considerați mai puțin toxici decât cei care au mai mulți atomi de clor în moleculă.
  • Proprietățile fizico-chimice ale bifenililor policlorurați depind de conținutul de clor. În funcți de gradul de clorurare, PCB-urile pot fi lichide sau solide, au densitatea cuprinsă între 1,182 și 1,566 kg/l, punctul de topire și lipofilitatea cresc proproțional cu gradul de clorurare, în timp ce presiunea de vapori și solubilitatea în apă descresc. Sunt foarte puțin solubile în apă, glicerină sau formol, dar sunt solubili în toți solvenții organici și în uleiuri; sunt hidrofobi și liposolubili. Au o rezistență chimică foarte mare, rezistă acțiunii agenților chimice precum acizii, bazele și oxidanții, sunt neinflamabile, neexplozive și au o constantă dielectrică foarte mare, fiind izolanți electrici foarte buni.
  • Fabricarea uleiurilor cu PCB a fost oprită în anul 1979, datorită dovezilor că acestea se acumulează în mediu și au efecte adverse asupra sănătății, cum ar fi tulburări neurologice și de comportament, afecțiuni ale pielii (afecțiuni de tip acneic), tulburări imunologice etc. PCB-urile sunt clasificate ca substanțe carcinogene la om.
  • Deoarece uleiurile cu PCB au fost comercializate sub diferite denumiri, plăcuțile de identificare de pe transformatoare sau condensatoare pot să nu conțină denumirea de ”PCB”. Printre aceste denumiri comerciale se numără: Abestol, Aroclor, Askarel, Chlophen, Chlorextol, EEC-18, Fenclor, Inerteen, Pyralene, Pyranol, Solvol, Kennechlor etc.
  • În România, compușii bifenil policlorurați se găsesc în mod special în condensatoarele de putere din instalațiile de distribuție. Compușii bifenil policlorurați folosiți au denumirea comercială de CLOPHEN, condensatoarele fiind în principal de tip: ISO KOND (LKCF, LKPF), NOKIA (USOKP) și ITM FILIAȘI (CSC, CS).
Foto
Foto1 deseuri de hartie Foto2 deseuri de hartie